In fericire

Sunt clipe când toate le am...
Tăcute, duioase psihoze -
Frumoase poveşti ca visuri de roze...
Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate le am...
Viaţa se duce-n şir de cuvinte -
Un cântec de mult... înainte...
Momente când toate le am..


George Bacovia

Cuvant de deschidere la o expozitie de pictura- Gherasim Luca

doamnelor şi domnilor
astăzi vi-l vom aduce în faţa dumneavoastră pe cel mai tare om din lume
intraţi, domnilor, intraţi doamnelor
omul ăsta-i mai tare ca piatra
omul ăsta-i mai tare ca săgeata
omul ăsta-i mai tare ca maciste
domnilor
într-o singură mână duce patruzeci şi patru de femei una şi una
într-un singur cap duce doi ochi unu şi unu
şi ochii sunt plini cu păcură şi cu pumnale, domnilor
nu vă uitaţi la el că e mic şi pipernicit ca o râie
el scoate oamenii din pământ
el rupe cerul
şi se luptă cu morţii
cine nu l-a văzut noaptea urlând cu câinii
îl va vedea aici, domnilor
cine nu l-a văzut noaptea muşcând cocoanele
îl va vedea aici, domnilor
în capul lui s-au strâns toţi dracii
în deget are sânge şi o pisică care plânge
noaptea el se mai joacă în beţe cu stafiile
şi cu muierile,
hei tu de colo cu cuşma pe-o ureche
hei tu cocoană cu ţâţele mai deschise ca la o panoramă
şi tu hei gunoierule
hei negustorule
hei cerşetorule
nu vă mai căutaţi prin buzunare
că spectacolul cel mare e pe gratis
mai gratis decât iarba cucului
mai gratis decât frunza nucului
mai gratis decât fesul turcului
ha ha ha ce se vor veseli nebunii...

teatrul

Oricum nimic nu are sens. Tot ce e in jurul meu e lipsit de orice urma de originalitate.
Nimic din ce ma inconjoara nu-i surprinzator, fantastic sau memorabil pentru voi, doar pentru mine lucrurile astea pot prinde culoare, si, daca stau bine sa ma gandesc, scopul meu nu e sa te fascinez pe tine, tu care nu-mi cunosti realul, tot ce ma multumeste e sa fiu eu cea fascinata.
In piesele pe care le joc se descrie tandru stilul natural pe care-l am cand vine vorba de sinceritate, iubire, prietenie. E atat de simplu sa-ti expui punctul de vedere din spatele unui personaj interpretat de tine, un mare actor fara dovezi solide. Acest lucru surpreinde mereu caracterul nostru duplicitar, lasitatea pe care o avem cand trebuie sa ne asumam consecintele faptelor noastre, cand trebuie sa ridicam o mana sus pentru parerile pe care le avem in conditiile in care toti cei din jur nu ne pot intelege alegerea.
Cand esti cuprins de teatru totul devine simplu si brusc prinzi curaj si crezi cu tarie ca tu esti cel care poate schimba lumea. Vii cu argumente, prezinti totul intr-un mod elevat, pui suflet in ceea ce faci, arzi de nerabdare sa vezi lumea cum te aclama, cum te sustine. Iar toate astea pana cand realitatea te doboara, teatrul dispare si realizezi speriat ca atitudinea pe care o ai fata de lume, fata de ceea ce te inconjoara, nu are nici cea mai mica importanta.
La sfarsit tot dezamagirea te va cuprinde, si impreuna cu dezamagirea va aparea sublim tristetea.